18 definiții pentru declamație
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECLAMAȚIE, declamații, s. f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamațiune s. f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis.
DECLAMAȚIE, declamații, s. f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamațiune s. f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
declamație sf [At: (a. 1700) ap. SCL, 1954, 35 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déclamation] 1 Artă de a declama (2). 2 Ansamblu al regulilor acestei arte. 3 (Înv) Recitare. 4 (Înv) Spectacol care cuprinde recitări. 5 Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMAȚIE, declamații, s. f. 1. Arta de a declama. Impresarii noștri se făcură profesori de declamație. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Vorbire cu ton și gesturi exagerate, emfatice. Nu pot să sufăr pretențiile și declamațiile moraliștilor. GALACTION, O. I 406.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMAȚIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [Gen. -iei, var. declamațiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMAȚIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acțiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ◊ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECLAMAȚIE ~i f. 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton și gesturi teatrale, emfatice. [Art. declamația; G.-D. declamației; Sil. -ți-e] /<fr. déclamation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECLAMAȚIUNE s. f. v. declamație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMAȚIUNE s. f. v. declamație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
declamațiune sf vz declamație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECLAMAȚIUNE s.f. v. declamație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
declamați(un)e f. 1. arta de a declama: clasă de declamațiune; 2. întrebuințare de expresiuni emfatice: evitați declamațiunea; 3. discurs violent, injurios.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*declamațiúne f. (lat. de-clamátio, -ónis). Arta, acțiunea, modu de a declama: conservatoru de declamațiune. Fig. Vorbire Vorbire pompoasă, palavre, gogoșĭ pe ton solemn: inevitabilele declamațiunĭ ale demagogilor. – și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
declamație (desp. de-cla-, -ți-e) s. f., art. declamația (desp. -ți-a), g.-d. art. declamației; pl. declamații, art. declamațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
declamație (de-cla-, -ți-e) s. f., art. declamația (-ți-a), g.-d. art. declamației; pl. declamații, art. declamațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
declamație s. f. (sil. -cla-, -ți-e), art. declamația (sil. -ți-a), g.-d. art. declamației; pl. declamații, art. declamațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
declamație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECLAMAȚIE s. v. recitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECLAMAȚIE s. declamare, recitare, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitație. (~ unei poezii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
declamație (it. declamazione; fr. déclamation; engl. declamation), modalitate de expresie proprie retoricii și poeziei, utilizată în muzica vocală și vocal-instrumentală, constând în redarea nuanțată a unui text literar, cu sublinierea accentelor (II, 6) expresive, a cezurilor* și a curbei melodice a frazei*. Construcția tragediei* antice (dar și a vechii comedii) cuprinde 4 secțiuni structurate pe d. (una dintre ele fiind acompaniată de muzică): prologos (πρόλογος) = introducere declamată (propriu-zis, acea parte a piesei care precede prima intrare a corului, v. Aristotel, Poetica, 12, 1), parodos (πάροδος) = versuri declamate de cor* cu acompaniament de aulos* (propriu-zis, prima intrare pe scenă a corului), epeisodios (ἐπεισόδιος) = dialoguri declamate (propriu-zis, acea parte a dramei plasată între două intrări [εἴσοδοι]) ale corului, adică dialogul; v. Aristotel, Poetica, 12,5) și exodos (ἔξοδος) = în general, d. a corului (mai precis ieșirea acestuia însoțită de acompaniamentul auletului*): ἔξοδον αὐλεῖν (Aristofan, Viespile, 587: a cânta la aulos* aria ieșirii corului, cu alte cuvinte, deznodământul, sfârșitul piesei; Aristotel, Poet., 12, 6). Repertoriul greg.* cuprinde forme recitative (aclamații*, lecturi, psalmi*) intonate conform legilor d. D. intervine în diferite tipuri de recitativ (2) cristalizate de-a lungul evoluției operei*: recitar cantando, în lucrările compozitorilor cameratei florentine*, d. dramatică din arioso* în operele lui Gluck, Sprechgesang*-ul schönbergian. D. se substituie uneori termenului de melodramă* care, în Germania și Franța, desemnează redarea unui text poetic cu un acompaniament* muzical adecvat.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: de-cla-ma-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
declamație, declamațiisubstantiv feminin
- 1. Arta de a declama. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: recitare
- Impresarii noștri se făcură profesori de declamație. NEGRUZZI, S. I 343. DLRLC
-
- 2. Vorbire cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu pot să sufăr pretențiile și declamațiile moraliștilor. GALACTION, O. I 406. DLRLC
-
etimologie:
- déclamation DEX '09 DEX '98 DN
- declamatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN