2 intrări

2 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECIURICA vb. v. dezghioca.

Intrare: deciuricare
deciuricare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deciuricare
  • deciuricarea
plural
  • deciuricări
  • deciuricările
genitiv-dativ singular
  • deciuricări
  • deciuricării
plural
  • deciuricări
  • deciuricărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deciurica
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deciurica
  • deciuricare
  • deciuricat
  • deciuricatu‑
  • deciuricând
  • deciuricându‑
singular plural
  • deciuri
  • deciuricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deciuric
(să)
  • deciuric
  • deciuricam
  • deciuricai
  • deciuricasem
a II-a (tu)
  • deciurici
(să)
  • deciurici
  • deciuricai
  • deciuricași
  • deciuricaseși
a III-a (el, ea)
  • deciuri
(să)
  • deciurice
  • deciurica
  • deciurică
  • deciuricase
plural I (noi)
  • deciuricăm
(să)
  • deciuricăm
  • deciuricam
  • deciuricarăm
  • deciuricaserăm
  • deciuricasem
a II-a (voi)
  • deciuricați
(să)
  • deciuricați
  • deciuricați
  • deciuricarăți
  • deciuricaserăți
  • deciuricaseți
a III-a (ei, ele)
  • deciuri
(să)
  • deciurice
  • deciuricau
  • deciurica
  • deciuricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)