DECIBÉL, decibeli, s. m. Unitate de măsură a intensității sonore, egală cu o zecime dintr-un bel. – Din fr. décibel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECIBÉL ~i m. Unitate de măsură a intensității sunetelor egală cu a zecea parte dintr-un bel. /<fr. décibel.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECIBÉL s. m. unitate de măsură a intensității acustice, a zecea parte dintr-un bel. (< fr. décibel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decibél s. m., pl. decibéli; simb. dB
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DECIBÉL (‹ fr. {i}) s. m. Unitate de măsură a intensității (sau presiunii) acustice (simbol: dB) ce reprezintă nivelul unui sunet a cărui intensitate sonoră este de 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv inferior.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
decibel v. bel.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink