opțiuni
  • info

9 definiții pentru decepționist

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECEPȚIONIST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ist.

DECEPȚIONIST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. [Pr.: -ți-o-] – Decepțiune + suf. -ist.

decepționist, ~ă [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: decepțiune + -ist] 1-4 smf, a (Adept) al decepționismului (în artă sau) în viață. 5-6 a Referitor la decepționism (1-2). 7-8 a Specific decepționismului (1-2). 9 a (D. opere de artă) Care prezintă caracterele decepționismului (1).

DECEPȚIONIST, -Ă, decepționiști, -ste, adj. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre persoane, în special despre scriitori) care se lasă stăpînit de decepționism, care și-a însușit decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. Pricinile curentului decepționist în literatura romînească sînt întocmirile sociale, ori mai bine zis lipsurile, anomaliile acestor întocmiri. GHEREA, ST. CR. I 77. Eroul nuvelei, Radu Munteanu, un tînăr cinstit, poet, ajunge decepționist, e distrus de mediul social modern. id. ib. 201.

DECEPȚIONIST, -Ă adj. Referitor la decepționism, care prezintă caracterele decepționismului. [Pron. -ți-o-. / < decepțion(ism) + -ist].

DECEPȚIONIST, -Ă adj. care prezintă caracterele decepționismului. (< decepțion/ism/ +-ist)

DECEPȚIONIST ~stă (~ști, ~ste) Care ține de decepționism; propriu decepționismului. [Sil. -ți-o-] /decepție + suf. ~ist

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decepționist (livr.) (desp. -ți-o-) adj. m., pl. decepționiști; f. decepționistă, pl. decepționiste

decepționist (-ți-o-) adj. m., pl. decepționiști; f. decepționistă, pl. decepționiste

decepționist adj. m. (sil. -ți-o-), pl. decepționiști; f. sg. decepționistă, pl. decepționiste

Intrare: decepționist
decepționist adjectiv
  • silabație: -ți-o-nist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decepționist
  • decepționistul
  • decepționistu‑
  • decepționistă
  • decepționista
plural
  • decepționiști
  • decepționiștii
  • decepționiste
  • decepționistele
genitiv-dativ singular
  • decepționist
  • decepționistului
  • decepționiste
  • decepționistei
plural
  • decepționiști
  • decepționiștilor
  • decepționiste
  • decepționistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decepționist, decepționistăadjectiv

  • 1. (Despre literatură) Care are caracterele decepționismului; (despre oameni, în special despre scriitori; adesea substantivat) care se lasă stăpânit de decepționism, care a adoptat decepționismul ca atitudine în viață, în literatură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pricinile curentului decepționist în literatura romînească sînt întocmirile sociale, ori mai bine zis lipsurile, anomaliile acestor întocmiri. GHEREA, ST. CR. I 77. DLRLC
    • format_quote Eroul nuvelei, Radu Munteanu, un tînăr cinstit, poet, ajunge decepționist, e distrus de mediul social modern. GHEREA, ST. CR. I 201. DLRLC
etimologie:
  • Decepțiune + sufix -ist. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.