opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECELARE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.

DECELARE, decelări, s. f. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. – V. decela.

decelare sf [At: MDENC / Pl: ~lări / E: decela] 1 (Liv) Descoperire a ceva ce este ascuns Si: dezvăluire, revelare. 2-3 Distingere a existenței (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a decela. [< decela].

DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

DECELA, decelez, vb. I. Tranz. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. – Din fr. déceler.

decela vt [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr déceler] 1 (Liv; înv) A descoperi ceea ce este ascuns Si: a dezvălui, ci revela. 2-3 A distinge existența (unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a) unui fenomen ori proces foarte puțin intens.

DECELA vb. I. tr. (Liv.) A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. ♦ (Fiz.) A pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen foarte slab. [< fr. déceler].

DECELA vb. tr. 1. a descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. 2. (fiz.) a pune în evidență existența unei substanțe în cantitate mică sau a unui fenomen foarte slab. (< fr. déceler)

A DECELA ~ez tranz. 1) (procese, fenomene ascunse) A scoate la iveală; a pune în evidență; a evidenția; a reliefa; a remarca; a releva. 2) (substanțe în cantități foarte mici) A demonstra ca având existență reală. /<fr. déceler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări

decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări

decelare s. f., g.-d. art. decelării; pl. decelări

decela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 decelează; conj. prez. 1 sg. să decelez, 3 să deceleze

decela (a ~) vb., ind. prez. 3 decelează

decela vb., ind. prez. 1 sg. decelez, 3 sg. și pl. decelează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECELA vb. v. descoperi, dezvălui, releva.

decela vb. v. DESCOPERI. DEZVĂLUI. RELEVA.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECELÁRE (după fr. décèlement) s. f. 1. (Livr.) Descoperirea a ceea ce este ascuns; punere în evidență. 2. Proces prin care se pune în evidență prezența unei specii chimice, în proba supusă analizei, sau a unui fenomen foarte puțin intens; detecție.

Intrare: decelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decelare
  • decelarea
plural
  • decelări
  • decelările
genitiv-dativ singular
  • decelări
  • decelării
plural
  • decelări
  • decelărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: decela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decela
  • decelare
  • decelat
  • decelatu‑
  • decelând
  • decelându‑
 singular plural
  • decelează
  • decelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decelez
 (să)
  • decelez
  • decelam
  • decelai
  • decelasem
a II-a (tu)
  • decelezi
 (să)
  • decelezi
  • decelai
  • decelași
  • decelaseși
a III-a (el, ea)
  • decelează
 (să)
  • deceleze
  • decela
  • decelă
  • decelase
plural I (noi)
  • decelăm
 (să)
  • decelăm
  • decelam
  • decelarăm
  • decelaserăm
  • decelasem
a II-a (voi)
  • decelați
 (să)
  • decelați
  • decelați
  • decelarăți
  • decelaserăți
  • decelaseți
a III-a (ei, ele)
  • decelează
 (să)
  • deceleze
  • decelau
  • decelară
  • decelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decelare, decelărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a decela și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi decela DEX '09 DEX '98 DN

decela, decelezverb

  • 1. A distinge, a pune în evidență existența unei substanțe aflate în cantitate foarte mică sau a unui fenomen sau proces foarte puțin intens. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: distinge
  • 2. livresc A descoperi ceea ce este ascuns, a scoate în evidență. DN
    sinonime: descoperi dezvălui releva
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.