DECAPITAȚIE, decapitații, s. f. (Rar) Decapitare. – Din fr. décapitation.

decapitație sf [At: PROT. – POP, N. D. / V: (înv) ~iune / E: fr decapitation] 1-2 (Înv) Decapitare (1-2).

DECAPITAȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation.

DECAPITAȚIE s.f. Decapitare. [Gen. -iei, var. decapitațiune s.f. / cf. fr. décapitation, it. decapitazione].

DECAPITAȚIE s. f. decapitare. (< fr. décapitation)

decapitațiune sf vz decapitație

DECAPITAȚIUNE s.f. v. decapitație.

*decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.

decapitație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. decapitația (desp. -ți-a), g.-d. art. decapitației; pl. decapitații, art. decapitațiile (desp. -ți-i-)

decapitație (rar) (-ți-e) s. f., art. decapitația (-ți-a), g.-d. art. decapitației; pl. decapitații, art. decapitațiile (-ți-i-)

decapitație s. f. (sil. -ți-e), art. decapitația (sil. -ti-a), g.-d. art. decapitației; pl. decapitații, art. decapitațiile (sil. -ți-i-)