DECAPITÁȚIE, decapitații, s. f. Decapitare. – Din fr. décapitation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECAPITÁȚIE s.f. Decapitare. [Gen. -iei, var. decapitațiune s.f. / cf. fr. décapitation, it. decapitazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECAPITÁȚIE s. f. decapitare. (< fr. décapitation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

decapitáție s. f. (sil. -ți-e), art. decapitáția (sil. -ti-a), g.-d. art. decapitáției; pl. decapitáții, art. decapitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decapitațiúne f. (d. a decapita). Acțiunea de a decapita. – Și -áție, dar mai des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink