DEC-, v. DECA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu zece spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., grupă de plante cu zece stamine libere, în clasificarea linneană; ~andru (v. -andru), adj., cu androceul format din zece stamine; ~atlon (v. -atlon), s. n., complex de zece probe atletice; ~odont (v. -odont), adj., cu zece dinți.

Cordia decandra Hook. et Arn. Specie care înflorește în apr.-mai. Flori parfumate, cca 10, în capitule terminale, corolă albă, cilindrică, cu 10 lacinii. Frunze (cca 5,5 cm lungime, 1 cm lățime) nepețiolate, liniar-lanceolate, cu marginea rulată în exterior, partea inferioară gri-albă. Se cultivă în seră rece. Arbust (0,95 m înălțime) cu ramuri și frunze acoperite de păr aspru.