12 definiții pentru decanat
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECANAT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăți. ♦ (În Biserica catolică) Protopopiat. – Din fr. decanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat.
decanat sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr décanat, lat decanatus] 1-2 (Demnitate sau) funcție de decan (6). 3 Birouri ale decanului (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECANAT, decanate, s. n. 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). 2. Organul de conducere al unei facultăți. – Din fr. décanat, lat. decanatus. Cf. germ. Dekanat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DECANAT, decanate, s. n. Demnitatea de decan; birourile serviciilor administrative care țin de decan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECANAT s.n. 1. Demnitatea, funcția de decan. ♦ Birouri unde sunt instalați decanul și personalul ajutător. 2. Organ de conducere a unei facultăți. [Cf. it. decanato, fr. décanat, lat. decanatus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECANAT s. n. 1. demnitatea, funcția de decan3 (II). ◊ birourile decanului. 2. organ de conducere al unei facultăți. (< fr. décanat, lat. decanatus, germ. Dekanat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECANAT ~e n. 1) Funcția de decan. 2) Totalitate a birourilor unde lucrează decanul și personalul auxiliar. 3) Organ de conducere al unei facultăți în fruntea căruia se află un decan. /<fr. décanat, lat. decanatus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decanat n. demnitatea decanului și durata ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decanát n., pl. e (mlat. decanatus). Demnitatea de decan și durata eĭ. Camera (cancelaria) decanuluĭ: mă duc la decanat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decanat s. n., pl. decanate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decanat s. n., pl. decanate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decanat s. n., pl. decanate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decanat, decanatesubstantiv neutru
- 1. Demnitatea de decan; birourile unde lucrează decanul (și personalul ajutător). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Organul de conducere al unei facultăți. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. În Biserica catolică: protopopiat. DEX '09sinonime: protopopiat
-
etimologie:
- décanat DEX '09 DEX '98 DN
- decanatus DEX '09 DEX '98 DN
- Dekanat DEX '09 DEX '98
- decanato DN