decalvație sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr décalvation, lat decalvatio] 1 (Rar) Calviție. 2 (Jur; înv) Măsură punitivă care consta în raderea părului de pe capul condamnaților.

DECALVAȚIE s.f. (Rar) Calviție. ♦ Pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. [Gen. -iei. / cf. lat. bis. decalvatio, fr. décalvation].

DECALVAȚIE s. f. 1. calviție. 2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților. (< lat. decalvatio, fr. décalvation)

decalvație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. decalvația (desp. -ți-a), g.-d. art. decalvației; pl. decalvații, art. decalvațiile (desp. -ți-i-)

decalvație (-ți-e) s. f., art. decalvația (-ți-a), g.-d. art. decalvației; pl. decalvații, art. decalvațiile (-ți-i-)

decalvație (sil. -ți-e), art. decalvația (sil. -ți-a), g.-d. art. decalvației; pl. decalvații, art. decalvațiile (sil. -ți-i-)