4 definiții pentru decalaminaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
decalaminaj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr décalaminage] Decalaminare.
DECALAMINAJ s.n. (Rar) Decalaminare. [< fr. décalaminage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECALAMINAJ s. n. decalaminare. (< fr. décalaminage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decalaminaj s. n., pl. decalaminaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: decalaminaj
decalaminaj substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
decalaminaj, decalaminajesubstantiv neutru
- 1. Decalaminare. DNsinonime: decalaminare
etimologie:
- décalaminage DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.