11 definiții pentru decaedru
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECAEDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.
DECAEDRU, decaedre, s. n. Poliedru cu zece fețe. [Pr.: -ca-e-] – Din fr. décaèdre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
decaedru sn [At: ȘĂINEANU / Pl: ~re / E: fr décaèdre] Poliedru cu zece fețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECAEDRU, decaedri, s. m. Poliedru cu zece fețe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECAEDRU s.n. Poliedru cu zece fețe. [Pron. -ca-e-. / cf. fr. décaèdre < gr. deka – zece, hedra – bază].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECAEDRU s. n. poliedru cu zece fețe. (< fr. décaèdre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECAEDRU ~e n. Poliedru cu zece fețe. [Sil. -ca-e-] /<fr. décaedre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decaedru (desp. -e-dru) s. n., art. decaedrul; pl. decaedre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decaedru (-e-dru) s. n., art. decaedrul; pl. decaedre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decaedru s. n. (sil. -ca-e-dru), art. decaedrul; pl. decaedre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decaedru, pl. decaedre
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: de-ca-e-dru
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decaedru, decaedresubstantiv neutru
- 1. Poliedru cu zece fețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- décaèdre DEX '09 DEX '98 DN