8 definiții pentru decacord
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECACORD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde.
DECACORD, decacorduri, s. n. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. – Din fr. décachorde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
decacord sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr décachorde] Vechi instrument muzical cu zece coarde asemănător harpei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECACORD s.n. Vechi instrument muzical, asemănător harpei, care avea zece coarde. [Pl. -duri. / < fr. décacorde, lat. decachordus, gr. deka-chordos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECACORD s. n. vechi instrument muzical, asemănător harpei, cu zece coarde. (< fr. décachorde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decacord s. n., pl. decacorduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decacord s. n., pl. decacorduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decacord s. n., pl. decacorduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decacord, decacordurisubstantiv neutru
- 1. Vechi instrument muzical, asemănător cu harpa, având zece coarde. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- décachorde DEX '09 DEX '98 DN