DECA- Element de compunere care înseamnă „zece” și servește la formarea unor substantive și adjective. – Din ngr. déka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECA- Element de compunere savantă cu semnificația „zece”, „de zece ori”, folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc măsuri. [Cf. fr. déca-, gr. deka – zece].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECA- elem. „zece”, „de zece ori”. (< fr. déca-, cf. gr. deka)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

déca V. dacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

déca- (vgr. déka, zece), prefix care arată înmulțirea cu zece în cuvintele științifice: decagon, decametru. – Se zice și pe scurt ca subst.: un deca, doĭ deca = decalitru. V. deci-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink