DECĂZÚTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

decăzút adj. m., pl. decăzúți; f. sg. decăzútă, pl. decăzúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink