opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

debutare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: debuta] 1 Începere a unei acțiuni Si: (rar) debutat (1). 2 Începere a unei cariere Si: (rar) debutat (2). 3 Publicare a unei prime lucrări a unui autor Si: (rar) debutat (3).

DEBUTARE s.f. Acțiunea de a debuta; debut. [< debuta].

DEBUTA, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

DEBUTA, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. – Din fr. débuter.

debuta [At: NEGRUZZI, S. I, 333 / Pzi: ~tez / E: fr débuter] 1 A începe o acțiune. 2 A începe o carieră artistică sau literară. 3 (D. un autor) A publica prima lucrare.

DEBUTA, debutez, vb. I. Intranz. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc; (despre un autor) a publica prima lucrare. În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131. [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333.

DEBUTA vb. I. intr. A-și face debutul pe scenă, într-o activitate etc.; a începe (o carieră, o profesiune). [< fr. débuter].

DEBUTA vb. intr. 1. a-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. 2. (p. ext.) a începe. (< fr. débuter)

debuta vb. I A ajuta pe cineva să-și facă debutul, să-și înceapă cariera ◊ „Toposurile culturale devin stereotipii de conținut egalizate la majoritatea poeților debutați în fosta colecție «Luceafărul».” Luc. 4 II 84 p. 8. ◊ „Breban a refuzat să o debuteze pe Gabriela Adameșteanu.” ◊ „22” 3/93 p. 15 (din fr. débuter)

A DEBUTA ~ez intranz. 1) (despre persoane) A-și face debutul. 2) (despre acțiuni) A se manifesta prin primele semne caracteristice. /<fr. débuter

debutà v. a începe, a face începutul într’o profesiune sau carieră.

*debutéz v. intr. (fr. débuter, d. but, scop). Îmĭ încep cariera: a debutat ca prefect.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debutez, 3 debutează; conj. prez. 1 sg. să debutez, 3 să debuteze

debuta (a ~) vb., ind. prez. 3 debutează

debuta vb., ind. prez. 1 sg. debutez, 3 sg. și pl. debutează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBUTA vb. 1. v. începe. 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)

DEBUTA vb. 1. a începe. (Acțiunea ~ prost.) 2. a se deschide, a începe. (Concertul a ~ cu...)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

debuta, debutez v. i. (pub.) a începe

Intrare: debutare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debutare
  • debutarea
plural
  • debutări
  • debutările
genitiv-dativ singular
  • debutări
  • debutării
plural
  • debutări
  • debutărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: debuta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debuta
  • debutare
  • debutat
  • debutatu‑
  • debutând
  • debutându‑
 singular plural
  • debutează
  • debutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debutez
 (să)
  • debutez
  • debutam
  • debutai
  • debutasem
a II-a (tu)
  • debutezi
 (să)
  • debutezi
  • debutai
  • debutași
  • debutaseși
a III-a (el, ea)
  • debutează
 (să)
  • debuteze
  • debuta
  • debută
  • debutase
plural I (noi)
  • debutăm
 (să)
  • debutăm
  • debutam
  • debutarăm
  • debutaserăm
  • debutasem
a II-a (voi)
  • debutați
 (să)
  • debutați
  • debutați
  • debutarăți
  • debutaserăți
  • debutaseți
a III-a (ei, ele)
  • debutează
 (să)
  • debuteze
  • debutau
  • debutară
  • debutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debutare, debutărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a debuta. DN
    sinonime: debut
etimologie:
  • debuta DN

debuta, debutezverb

  • 1. A-și face debutul într-o carieră, pe scenă etc.; (despre un autor) a publica prima lucrare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: începe
    • format_quote În cariera lui de avocat debutase cu un talent, cu o putere de argumentare și cu o bogăție de cunoștințe care-i făcură loc de la început printre cei mai distinși avocați ai capitalei. VLAHUȚĂ, O. A. 469. DLRLC
    • format_quote Noul ambasador al Angliei debutase în cariera diplomatică în anul 1807 ca secretar de ambasadă la Constantinopole. GHICA, S. 131. DLRLC
    • format_quote [Alexandru Donici] debutînd prin «Căruța poștei»... traduse apoi «Țiganii» de Pușkin. NEGRUZZI, S. I 333. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.