DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană aflată la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

debutant, ~ă smf [At: MACEDONSCHI, O. IV, 3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débutant] Persoană care debutează într-o carieră artistică, literară Si: începător.

DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care se găsește la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experiență; începător, novice. – Din fr. débutant.

DEBUTANT, -Ă, debutanți, -te, s. m. și f. Persoană care face primele încercări într-o carieră, mai ales literară sau artistică; persoană fără experiență; începător, novice. Criticul are bucuria creatorului atunci cînd poemul, prezentat de un debutant la redacție, va cîștiga în urma sugestiilor sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 4/1. Ar fi trebuit să-mi aleg un subiect mai puțin greu de tratat pentru ca... să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV 3.

DEBUTANT, -Ă s.m. și f. Începător, novice, cel care își face debutul. [< fr. débutant].

DEBUTANT, -Ă s. m. f. cel care își face debutul; începător, novice. (< fr. débutant)

DEBUTANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care debutează (într-un domeniu de activitate); novice; începător. /<fr. debutant

*debutánt, -ă s. și adj. (fr. débutant). Care debutează, care e la începutu cariereĭ: trebuĭe să-ĭ încurajezĭ pe debutanțĭ.

debutantă s. f., g.-d. art. debutantei; pl. debutante

debutantă s. f., pl. debutante

!debutant adj. m., s. m., pl. debutanți; adj. f., s. f. debutantă, pl. debutante

DEBUTANT s. v. începător.

DEBUTANT s. începător, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ într-un domeniu.)