2 intrări
16 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBUSOLARE, debusolări, s. f. Acțiunea de a (se) debusola și rezultatul ei. – V. debusola.
debusolare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: debusola] (Liv) Dezorientare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBUSOLARE, debusolări, s. f. Acțiunea de a debusola și rezultatul ei. – V. debusola.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEBUSOLARE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEBUSOLA vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE DEBUSOLA mă ~ez intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEBUSOLA ~ez tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debusolare s. f., pl. debusolări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
debusola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debusolez, 3 debusolează; conj. prez. 1 sg. să debusolez, 3 să debusoleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*debusola (a ~) vb., ind. prez. 3 debusolează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debusola vb., ind. prez.1 sg. debusolez, 3 sg. și pl. debusolează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEBUSOLARE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEBUSOLA vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
debusolare, debusolărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) debusola și rezultatul ei. DEX '09 DNsinonime: dezorientare
etimologie:
- debusola DEX '98 DEX '09
debusola, debusolezverb
- 1. A (se) dezorienta. DEX '09 MDN '00sinonime: dezorienta
etimologie:
- déboussoler DEX '09 DEX '98 MDN '00