2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUSOLARE, debusolări, s. f. Acțiunea de a (se) debusola și rezultatul ei. – V. debusola.

debusolare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: debusola] (Liv) Dezorientare.

DEBUSOLARE, debusolări, s. f. Acțiunea de a debusola și rezultatul ei. – V. debusola.

DEBUSOLARE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].

DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.

DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.

DEBUSOLA vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)

A SE DEBUSOLA mă ~ez intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler

A DEBUSOLA ~ez tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debusolare s. f., pl. debusolări

debusola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debusolez, 3 debusolea; conj. prez. 1 sg. să debusolez, 3 să debusoleze

*debusola (a ~) vb., ind. prez. 3 debusolea

debusola vb., ind. prez.1 sg. debusolez, 3 sg. și pl. debusolea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBUSOLARE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.

DEBUSOLA vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.

Intrare: debusolare
debusolare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debusolare
  • debusolarea
plural
  • debusolări
  • debusolările
genitiv-dativ singular
  • debusolări
  • debusolării
plural
  • debusolări
  • debusolărilor
vocativ singular
plural
Intrare: debusola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debusola
  • debusolare
  • debusolat
  • debusolatu‑
  • debusolând
  • debusolându‑
singular plural
  • debusolea
  • debusolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debusolez
(să)
  • debusolez
  • debusolam
  • debusolai
  • debusolasem
a II-a (tu)
  • debusolezi
(să)
  • debusolezi
  • debusolai
  • debusolași
  • debusolaseși
a III-a (el, ea)
  • debusolea
(să)
  • debusoleze
  • debusola
  • debusolă
  • debusolase
plural I (noi)
  • debusolăm
(să)
  • debusolăm
  • debusolam
  • debusolarăm
  • debusolaserăm
  • debusolasem
a II-a (voi)
  • debusolați
(să)
  • debusolați
  • debusolați
  • debusolarăți
  • debusolaserăți
  • debusolaseți
a III-a (ei, ele)
  • debusolea
(să)
  • debusoleze
  • debusolau
  • debusola
  • debusolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debusolare, debusolărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) debusola și rezultatul ei. DEX '09 DN
    sinonime: dezorientare
etimologie:
  • vezi debusola DEX '98 DEX '09

debusola, debusolezverb

  • 1. A (se) dezorienta. DEX '09 MDN '00
    sinonime: dezorienta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.