DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBURÁRE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [< debura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

deburáre s. f., g.-d. art. deburării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deburá vb. ind. prez.1 sg. deburéz, 3 sg. și pl. debureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink