DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franțuzism) A ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p.i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBRUIÁ vb. tr., refl. 1. a ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

debruiá vb., ind. prez.3 sg. debruiáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink