5 definiții pentru debranșa
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBRANȘA, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.
DEBRANȘA vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débrancher)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debranșa (a ~) (desp. de-bran-) vb., ind. prez. 1 sg. debranșez, 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 1 sg. să debranșez, 3 să debranșeze; ger. debranșând
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*debranșa (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșează, 1 pl. debranșăm; conj. prez. 3 să debranșeze; ger. debranșând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debranșa vb. → branșa
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
debranșa, debranșezverb
etimologie:
- débrancher DEX '09 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.