opțiuni
  • info
4 intrări
11 definiții

Explicative DEX

deboșat2, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr débauché] 1-2 (Persoană) care duce o viață desfrânată.

deboșat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deboșa] Deboșare.

DEBOȘAT, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) decăzut, vicios, corupt. [< fr. débauché].

DEBOȘAT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut, vicios, corupt. (< fr. débauché)

deboșa vtf [At: DN3 / Pzi: ~șez / E: fr debaucher] (Frm) A antrena pe cineva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: a corupe, a perverti.

DEBOȘA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrîu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].

DEBOȘA vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)

Ortografice DOOM

deboșat (rar) adj. m., s. m., pl. deboșați; adj. f., s. f. deboșată, pl. deboșate

deboșat (rar) adj. m., s. m., pl. deboșați; adj. f., s. f. deboșată, pl. deboșate

deboșat adj. m., s. m., pl. deboșați; f. sg. deboșată, pl. deboșate

deboșa vb., ind. prez.3 sg. deboșează

Intrare: deboșat (acțiune)
deboșat3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deboșat
  • deboșatul
  • deboșatu‑
plural
  • deboșaturi
  • deboșaturile
genitiv-dativ singular
  • deboșat
  • deboșatului
plural
  • deboșaturi
  • deboșaturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deboșat (adj.)
deboșat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deboșat
  • deboșatul
  • deboșatu‑
  • deboșată
  • deboșata
plural
  • deboșați
  • deboșații
  • deboșate
  • deboșatele
genitiv-dativ singular
  • deboșat
  • deboșatului
  • deboșate
  • deboșatei
plural
  • deboșați
  • deboșaților
  • deboșate
  • deboșatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deboșat (persoană)
deboșat1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deboșat
  • deboșatul
  • deboșatu‑
plural
  • deboșați
  • deboșații
genitiv-dativ singular
  • deboșat
  • deboșatului
plural
  • deboșați
  • deboșaților
vocativ singular —
plural —
Intrare: deboșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deboșa
  • deboșare
  • deboșat
  • deboșatu‑
  • deboșând
  • deboșându‑
 singular plural
  • deboșează
  • deboșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deboșez
 (să)
  • deboșez
  • deboșam
  • deboșai
  • deboșasem
a II-a (tu)
  • deboșezi
 (să)
  • deboșezi
  • deboșai
  • deboșași
  • deboșaseși
a III-a (el, ea)
  • deboșează
 (să)
  • deboșeze
  • deboșa
  • deboșă
  • deboșase
plural I (noi)
  • deboșăm
 (să)
  • deboșăm
  • deboșam
  • deboșarăm
  • deboșaserăm
  • deboșasem
a II-a (voi)
  • deboșați
 (să)
  • deboșați
  • deboșați
  • deboșarăți
  • deboșaserăți
  • deboșaseți
a III-a (ei, ele)
  • deboșează
 (să)
  • deboșeze
  • deboșau
  • deboșară
  • deboșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deboșat, deboșaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • deboșa MDA2

deboșat, deboșațisubstantiv masculin
deboșată, deboșatesubstantiv feminin
deboșat, deboșatăadjectiv

etimologie:

deboșa, deboșezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.