DEBOȘÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) decăzut, vicios, corupt. [< fr. débauché].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut, vicios, corupt. (< fr. débauché)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deboșát adj. m., s. m., pl. deboșáți; f. sg. deboșátă, pl. deboșáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBOȘÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deboșá vb., ind. prez.3 sg. deboșeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink