Din totalul de 28 sunt afișate 20 definiții pentru debita, debitare   conjugări / declinări

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – V. debita1.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE2, debitări, s. f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. – V. debita1.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE2, debitări, s. f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – V. debita2.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

debitáre s. f., g.-d. art. debitắrii; pl. debitắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE s. v. declamare, declamație, recitare, spunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE s.f. Acțiunea sau faptul de a debita. [< debita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE1, debitări, s. f. Acțiunea de a debita1 și rezultatul ei. 1. Recitare, declamare. Este o dramă de un scenariu strict și de un lux de debitare superior. CARAGIALE, O. III 255. 2. Tăiere a unui material în bucăți de forme și dimensiuni anumite. Debitarea buștenilor în cherestea.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁRE2, debitări, s. f. (În opoziție cu creditare) Faptul de a debita2; înscrierea unei sume în coloana de «debit» a unui cont.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

debitáre s. f., g.-d. art. debitării; pl. debitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. – Din fr. débiter.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A înscrie o sumă în debitul2 unui cont. – Din fr. débiter.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ1, debitez, vb. I. Tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară. – Din fr. débiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ2, debitez, vb. I. Tranz. A trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite. – Din fr. débiter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

debitá (a ~) vb., ind. prez. 3 debiteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ vb. v. declama, recita, rosti, spune, vorbi, zice.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEBITÁ1 ~éz tranz. 1) (mărfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amănuntul. 2) (fluide, materiale, energie) A pune la dispoziție în mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (și plictisitoare). 4) (bușteni) A tăia la gater pentru a obține cherestea. /<fr. debiter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEBITÁ2 ~éz tranz. (sume de bani, materiale) A înscrie în coloana de debit. /<fr. débiter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ1 vb. I. tr. 1. A vinde (mărfuri) cu amănuntul. 2. A da, a furniza o anumită cantitate de fluid, de lichid, de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi, a spune, a sporovăi multe. ♦ A declama. 4. A tăia (lemn, tablă, blocuri de piatră, de marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni. [< fr. débiter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBITÁ2 vb. I. tr. (op. credita) A înscrie o sumă în coloana de debit a unui cont. [< fr. débiter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink