DEBITÁNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debitántă s. f., pl. debitánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care debitează; aflat în debit. /<fr. débitant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT2 ~ți m. 1) Persoană care deține un debit; proprietar al unui debit. 2) înv. Vânzător care desface marfa cu amănuntul. /<fr. débitant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debitánt s. m., pl. debitánți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink