2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBILITATE, debilități, s. f. Faptul de a fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, din cauza subnutriției, a unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

debilitate sf [At: DEX / Pl: ~tăți / E: fr débilité, lat debilitas, -atis] 1-2 Stare de slăbiciune a unui organism, însoțită de rezistență scăzută (la efort fizic sau) la îmbolnăviri. 3 (Pex) Subnutriție. 4 (Pex) Boală cronică, manifestată prin slăbiciune. 5 (Spc; îs) ~ mintală Stare de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioțenia sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși nivelul de cunoștințe al primelor patru clase elementare.

DEBILITATE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

DEBILITATE, debilități, s. f. Faptul de a fi debil; starea omului debil, slăbiciune. Debilitate congenitală.

DEBILITATE s.f. Slăbiciune. ◊ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă și incompletă a inteligenței; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].

DEBILITATE s. f. stare de slăbire a organismului. ♦ ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței. (< fr. débilité, lat. debilitas)

DEBILITATE ~ăți f. 1) Stare de debil; slăbiciune fizică extremă. 2) Stare de insuficiență mintală; înapoiere mintală. /<fr. debilité, lat. debilitas, ~atis

debilitate f. stare de mare slăbiciune.

*debilitáte f. (lat. debilitas, -átis). Slăbicĭune, lipsă de putere, vorbind de ființe.

DEBILITAT, -Ă, debilitați, -te, adj. Slăbit, anemiat; firav. – V. debilita.

debilitat2, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: debilita] 1-2 (D. organisme) Care și-a pierdut rezistența (la efort fizic sau) la îmbolnăviri. 3 Anemiat. 4 Plăpând.

debilitat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: debilita] 1-2 Debilitare (1-2).

DEBILITAT, -Ă, debilitați, -te, adj. Slăbit, anemiat, firav. – V. debilita.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debilitate s. f., g.-d. art. debilității; pl. debilități

debilitate s. f., g.-d. art. debilității; pl. debilități

debilitate s. f., g.-d. art. debilității; pl. debilități

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBILITATE s. slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)

DEBILITATE s. slăbănogeală, slăbiciune, șubrezenie, (înv.) slăbănogie. (O stare de ~ alarmantă.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBILITÁTE (< fr., lat.) s. f. Stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ D. congenitală = stare a nou-născutului constând în adaptarea dificilă la viața extrauterină. D. mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată mai ales prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare la situații noi, deși, câteodată, memoria este foarte bună, iar atenția satisfăcătoare; nivelul intelectual se situează peste cel normal al vârstei de 7 ani, niveluri inferioare acestui prag caracterizând idioția și imbecilitatea.

Intrare: debilitate
debilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debilitate
  • debilitatea
plural
  • debilități
  • debilitățile
genitiv-dativ singular
  • debilități
  • debilității
plural
  • debilități
  • debilităților
vocativ singular
plural
Intrare: debilitat
debilitat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debilitat
  • debilitatul
  • debilitatu‑
  • debilita
  • debilitata
plural
  • debilitați
  • debilitații
  • debilitate
  • debilitatele
genitiv-dativ singular
  • debilitat
  • debilitatului
  • debilitate
  • debilitatei
plural
  • debilitați
  • debilitaților
  • debilitate
  • debilitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debilitate, debilitățisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, din cauza subnutriției, a unor boli cronice etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: slăbiciune
    • 1.1. Debilitate mintală = dezvoltare insuficientă a inteligenței, caracterizată prin tulburări de judecată, de perspicacitate, dificultăți de adaptare. DEX '09 DN
etimologie:

debilitat, debilitaadjectiv

etimologie:
  • vezi debilita DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.