DEBAVURATÓR s.n. Unealtă folosită la debavurare. [< debavura + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBAVURATÓR s. n. unealtă folosită la debavurare. (< debavura + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

debavuratór s. n., pl. debavuratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debavuratór s. m., pl. debavuratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink