opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

DEBAVURARE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

debavurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.

DEBAVURARE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].

DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. – Pref. de- + bavură.

debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des- + bavură] A îndepărta, bavura de pe piese matrițate, turnate, laminate prin ștanțare, dăltuire, polizare. corectat(ă)

DEBAVURA, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des1- + bavură.

DEBAVURA vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].

DEBAVURA vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)

A DEBAVURA ~ez tranz. (piese metalice matrițate, turnate sau laminate) A curăța de bavuri (prin diferite operații). /des- + bavură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

debavurare s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări

debavura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debavurez, 3 debavurează; conj. prez. 1 sg. să debavurez, 3 să debavureze

debavura (a ~) vb., ind. prez. 3 debavurează

debavura vb., ind. prez. 1 sg. debavurez, 3 sg. și pl. debavurează

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

Intrare: debavurare
debavurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debavurare
  • debavurarea
plural
  • debavurări
  • debavurările
genitiv-dativ singular
  • debavurări
  • debavurării
plural
  • debavurări
  • debavurărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: debavura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debavura
  • debavurare
  • debavurat
  • debavuratu‑
  • debavurând
  • debavurându‑
 singular plural
  • debavurează
  • debavurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debavurez
 (să)
  • debavurez
  • debavuram
  • debavurai
  • debavurasem
a II-a (tu)
  • debavurezi
 (să)
  • debavurezi
  • debavurai
  • debavurași
  • debavuraseși
a III-a (el, ea)
  • debavurează
 (să)
  • debavureze
  • debavura
  • debavură
  • debavurase
plural I (noi)
  • debavurăm
 (să)
  • debavurăm
  • debavuram
  • debavurarăm
  • debavuraserăm
  • debavurasem
a II-a (voi)
  • debavurați
 (să)
  • debavurați
  • debavurați
  • debavurarăți
  • debavuraserăți
  • debavuraseți
a III-a (ei, ele)
  • debavurează
 (să)
  • debavureze
  • debavurau
  • debavurară
  • debavuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debavurare, debavurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi debavura DEX '09 DEX '98 DN

debavura, debavurezverb

  • 1. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. DEX '09 DN
etimologie:
  • Prefix de- + bavură. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.