DEBARASÁ, debarasez, vb. I. Refl. A se degaja, a se descotorosi de ceva sau de cineva (care incomodează, care supără). – Din fr. débarrasser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEBARASÁ ~éz tranz. A face să se debaraseze; a descotorosi; a dezbăra. /<fr. débarrasser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEBARASÁ mă ~éz intranz. A reuși să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a scăpa; a se descotorosi; a se dezbăra. /<fr. débarrasser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBARASÁ vb. I. tr., refl. A (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva care incomodează, supără. [< fr. débarrasser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBARASÁ vb. tr., refl. a (se) degaja, a (se) descotorosi de ceva sau de cineva. (< fr. débarrasser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBARASÁ vb. 1. v. descotorosi. 2. a se descotorosi, a scăpa, (fig.) a se curăța. (S-a ~ satul de un trândav.) 3. v. dezbăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A debarasa ≠ a deprinde
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se debarasa ≠ a se deprinde, a se învăța, a se obișnui
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debarasá vb. ind. prez. 1 sg. debaraséz, 3 sg. și pl. debaraseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink