DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBANDÁDĂ f. 1) Lipsă de ordine; harababură; dezordine. 2) Lipsă de organizare, de disciplină. /<fr. débandade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr. débandade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEBANDÁDĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (livr.) degringoladă, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debandádă s. f., g.-d. art. debandádei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink