débă V. dibă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

díbă f., pl. e și ĭ (vsl. dyba, rut. dibi, a.î. V. dubă). Butuc, tumurug, obezĭ, falangă, aparat de lemn de ținut un vinovat prins de gît, de mînĭ orĭ picĭoare. – Și deabă și debă, pl. debĭ (rev. I. Cgr. 6, 353 și 354, și CL. 1924, 197).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink