opțiuni
  • info

10 definiții pentru deambulație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEAMBULAȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiune s. f.] – Din fr. déambulation.

DEAMBULAȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiune s. f.] – Din fr. déambulation.

deambulație sf [At: DEX / V: ~iune / P: de-am~ / E: fr déambulation] (Liv; rar) 1 Mers. 2 Plimbare.

DEAMBULAȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].

DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)

DEAMBULAȚIUNE s. f. v. deambulație.

DEAMBULAȚIUNE s. f. v. deambulație.

deambulațiune sf vz deambulație

DEAMBULAȚIUNE s.f. v. deambulație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deambulație (livr.) (desp. de-am-, -ți-e) s. f., art. deambulația (desp. -ți-a), g.-d. deambulații, art. deambulației

deambulație (rar) (de-am-, -ți-e) s. f., art. deambulația (-ți-a), g.-d. deambulații, art. deambulației

deambulație s. f. (sil. de-am-, -ți-e), g.-d. art. deambulației

Intrare: deambulație
  • silabație: de-am-bu-la-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deambulație
  • deambulația
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deambulații
  • deambulației
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deambulațiune
  • deambulațiunea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deambulațiuni
  • deambulațiunii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deambulațiesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.