DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEAMBULATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care este în legătură cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculară a unei biserici, situată între altar și absidă. [Pron. de-am...-riu. / < fr. déambulatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar și absidă. (< fr. déambulatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deambulatóriu adj. (sil. de-am-) → ambulatoriu
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deambulatóriu s. n. (sil. de-am-) → ambulatoriu
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink