opțiuni
warning
Forma deambulațiune este o variantă a lui deambulație.
  • info
10 definiții pentru deambulație

Explicative DEX

DEAMBULAȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiune s. f.] – Din fr. déambulation.

DEAMBULAȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiune s. f.] – Din fr. déambulation.

deambulație sf [At: DEX / V: ~iune / P: de-am~ / E: fr déambulation] (Liv; rar) 1 Mers. 2 Plimbare.

DEAMBULAȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].

DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)

DEAMBULAȚIUNE s. f. v. deambulație.

DEAMBULAȚIUNE s. f. v. deambulație.

deambulațiune sf vz deambulație

DEAMBULAȚIUNE s.f. v. deambulație.

Ortografice DOOM

deambulație (livr.) (desp. de-am-, -ți-e) s. f., art. deambulația (desp. -ți-a), g.-d. deambulații, art. deambulației

deambulație (rar) (de-am-, -ți-e) s. f., art. deambulația (-ți-a), g.-d. deambulații, art. deambulației

deambulație s. f. (sil. de-am-, -ți-e), g.-d. art. deambulației

Intrare: deambulație
  • silabație: de-am-bu-la-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deambulație
  • deambulația
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deambulații
  • deambulației
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deambulațiune
  • deambulațiunea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deambulațiuni
  • deambulațiunii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deambulațiesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.