DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DEAMBULÁȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

deambuláție s. f. (sil. de-am-, -ți-e), g.-d. art. deambuláției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink