2 definiții pentru de sine stătător
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
de sine stătător loc. adj. m., pl. de sine stătători; f. sg. și pl. de sine stătătoare
de sine stătător loc. adj. m., pl. de sine stătători; f. sg. și pl. de sine stătătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: de sine stătător
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)