DEÎNMULȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De⁴ + înmulțit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DEÎNMULȚÍT m. Număr care se înmulțește cu alt număr numit înmulțitor. /de + înmulțit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEÎNMULȚÍT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deînmulțít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink