dasie sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 15^v/₂₁ / Pl: ~ii / E: ngr δὧσειὧ] (Grî) Spirit aspru Cf spirit.

dasie (înv.) s. f., art. dasia, g.-d. art. dasiei; pl. dasii, art. dasiile (desp. -si-i-)

dasie s. f., art. dasia, g.-d. art. dasiei; pl. dasii, art. dasiile

dasie s. f., art. dasia, g.-d. art. dasiei; pl. dasii, art. dasiile

daseia (dasia), semne v. musica enchiriadis; accent (1).

Dasie (sec. 4 d. Hr.), sfânt de origine română, soldat în legiunea romană din Moesia Inferior. Ales prin sorți rege al Saturnaliilor pentru a sărbători pe Cronos după obiceiul roman, el a refuzat să jertfească zeilor și a mărturisit că este creștin, pentru care a fost supus la multe chunuri și apoi i s-a tăiat capul la Durostor (Silistra) împreună cu Chiril și Cindeus. Moaștele sale au fost duse în anul 579 de la Silistra în orașul Ancona din Italia, unde se află în bis. sf. Chiriac. Este sărbătorit la 20 noiembrie.