10 definiții pentru „darnic”   declinări

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁRNIC, -Ă, darnici, -ce, adj. 1. Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, mărinimos. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. – Dar2 + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. dárnică, pl. dárnice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁRNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Darnic ≠ avar, calic, cărpănos, zgârcit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁRNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are plăcerea de a oferi daruri; mereu dispus să ajute material în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; generos; galanton. 2) (despre terenuri, soluri) Care dă rod mare; roditor; mănos; fertil; fecund; bogat. /dar + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÁRNIC, -Ă, darnici, -e, adj. 1. (Despre persoane) Căruia îi place să dea, să facă daruri; generos, larg, mărinimos. O, pașă, cît de darnic ești! COȘBUC, P. I 109. Pot să-ți dau ori ce-i cere de la mine; pentru că și tu ești om cu dreptate și darnic. CREANGĂ, P. 300. (Poetic) Toamna, mîndră, harnică Și de bunuri darnică, A-mpărțit a ei comori. ALECSANDRI, P. A. 155. ◊ (Despre lucruri sau abstracte) Tot mai harnice mîinile, Tot mai darnice zilele! DEȘLIU, G. 45. Viața caldă-n ierburi lungi palpită Și darnică se-mparte. CAZIMIR, L. U. 23. 2. Fig. Bogat, roditor, mănos. Și te-nfloresc, în noua primăvară, Cu trudă aprigă, harnică, Din zori în zori, din seară pînă-n seară, Ca pe-o livadă bogată și darnică. DEȘLIU, G. 14. Și, cel puțin, dacă pămîntul, muncit atît de greu, ar fi mai darnic. BOGZA, C. O. 272.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dárnic adj. m., pl. dárnici; f. sg. dárnică, pl. dárnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

darnic a. care dă adesea: liberal, generos. [Slav. DARNIKŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dárnic, -ă adj. (vsl. darnikŭ). Căruĭa-ĭ place să dăruĭască, munific, generos, liberal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink