7 definiții pentru daraveră (pl. -e), daraveră (pl. -i)   declinări

DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravélă s. f.] – Dare + avere (după it. dare et avere).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DARAVÉRĂ ~e f. pop. Situație complicată, fără ieșire; belea; încurcătură; bucluc. [G.-D. daraverii] / dare + avere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DARAVÉRĂ s. v. afacere, belea, bucluc, chestiune, dandana, interese, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, problemă, rău, supărare, treabă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

daravéră (-re), s. f.1. Treabă, afacere comercială. – 2. Încurcătură. – 3. (Arg.) Organ sexual. – Var. daravere, daravelă. Mr. daraveră. It. dare(e)avere „activ și pasiv”, termen comercial intrat prin filieră orientală, cf. ngr. νταραβέρι „mișcare comercială”, tc. dalavera „înșelătorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). În general se indică de obicei ipoteza unei combinații interne între dare și avere, pe baza modelului din tc. alișveriș (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se referă greșit la tc. dever „mișcare comercială”, cf. dever. Sensul 3 apare și în tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

daravéră s.f., g.-d. art. daravérii; pl. daravéri / daravére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

!daravélă/daravéră (înv., pop., fam.) s. f., g.-d. art. daravélei/daravérii; pl. daravéle/daravéri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

daravére și (maĭ des) daravéră f., pl. ĭ (d. dare și avere după turc. alyšveriš. V. alișveriș). Fam. Afacere, negustorie, treabă. Belea: să scap și de daravera asta! – Pop. și -velă, pl. e și ĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink