daráb n., pl. urĭ și dărăburĭ (ung. darab, d. vsl. drobŭ. V. drob). Trans. Mold. Bucată, halcă (de multe orĭ ironic): un darab de pîne, de slănină. – Și dărăb.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂRẮB s. n. v. dărab.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dăráb V. darab.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dărắb V. darab.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink