Daphne f. Mit. fecioară iubită de Apollon și prefăcută în dafin.

TULICHINĂ, tulichine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (Daphne mezereum). – Et. nec.

TULICHINĂ ~e f. Arbust veninos cu frunze alungite, cu flori roz-trandafirii, care apar înainte de înfrunzire, folosit în farmaceutică. /Orig. nec.

tulichină s. f., g.-d. art. tulichinei; pl. tulichine

TULICHINĂ s. (BOT.; Daphne mezereum) (reg.) cleiță, piperul-lupului.

Daphne, nimfă, fiica lui Peneus, zeul apei cu același nume, după o versiune, după o alta a rîului Ladon. Făcea parte din ceata de vînătoare a zeuței Artemis, alături de care cutreiera munții și pădurile. Ca să scape de urmărirea lui Apollo, care se îndrăgostise de ea, Daphne își imploră tatăl s-o metamorfozeze în dafin. Acesta îi împlinește vrerea. De atunci, se spunea, dafinul a rămas planta favorită a lui Apollo.

DAPHNE L., TULICHINĂ, fam. Thymelaeaceae. Gen originar din Asia și Europa, 48-52 specii, arbuști pînă la 2 m înălțime. Frunze simple, întregi, alterne sau grupate spre vîrful lujerilor, persistente sau caduce. Flori (perigon cu 4 diviziuni petaloide, cilindric sau campanulat, 8-10 stamine), mici, odorante, ca de ceară, hermafrodite, în raceme sau capitale. Fructul, o drupă cărnoasă sau pieloasă, otrăvitoare.

Peneia (sau Peneis), denumire purtată da Daphne, fiica lui Peneus.

Daphne arbuscula Celak. Specie ce înflorește vara, timpuriu. Flori roz-închis. Plantă cca 45 cm înălțime. Frunze persistente, aranjate în verticil, la capătul ramurilor. Potrivită pentru grădini alpine, în locuri însorite.

Daphne blagayana Freyn. Specie ce înflorește în apr.-mai. Flori galbene-aurii, în ciorchini mari, foarte parfumați. Frunze ovate, sempervirescente, mai late de 6 mm, otrăvitoare. Arbust, cca 30 cm înălțime.

Daphne cneorum t. Specie ce înflorește în mai.- iun. Flori roșii, roz, rar albe, în buchete terminale, parfumate. Frunze sempervirescente, late de 5 mm. Arbust de 30-50 cm, semitîrîtor, cu ramuri ce se întind formînd o masă.

Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.

Daphne petraea Leyb. Specie care înflorește vara. Flori roz-închis, ceroase, foarte parfumate. Frunze mici, spatulate sau oblonge. Arbust pitic, (rar peste 15 cm înălțime), creștere înceată. Se folosește în alpineturi.

Daphne x burkwoodii Burkw. (D. caucasica x D. cneorum). Hibrid care înflorește vara, timpuriu. Flori roz-bleu-pal în ciorchini, parfumate. Se pretează bine pentru gardurile vii. Este un hibrid semipersistent, cu creștere rapidă, cca 0,90-1 m înălțime.