DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
laura_tache
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DANUBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; dunărean. 2) Care se află pe malurile Dunării; din apropierea Dunării; de pe Dunăre; dunărean. [Sil. -bi-an] /<fr. danubien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron. -bi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. danubien < Danubius – numele latinesc al Dunării].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr. danubien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DANUBIÁN adj. v. dunărean.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
danubián adj. m. (sil. -bi-an), pl. danubiéni (sil. -bi-eni); f. sg. danubiánă, pl. danubiéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat. Danubius și Danuvius).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CAVALERII DANUBIENI (în mitologia geto-dacilor), divinități în prov. romane dunărene înfățișate sub forma unor călăreți, care poartă în vârful suliței balaurul dacic. Constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului Trac.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink