opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

DANTURARE, danturări, s. f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. – V. dantura.

DANTURARE, danturări, s. f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. – V. dantura.

danturare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: dantura] Tăiere a dinților unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: dințare, (rar) danturat1.

DANTURARE s.f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei. [< dantura].

danturare s. f. (tehn.) Tăierea dinților unei roți cu o freză specială ◊ „Am văzut adaptat la o morteză un dispozitiv automat pentru danturarea roților de la mesele de foraj.” Sc. 16 VII 61 p. 1; v. și 12 XI 78 p. 3 (din dantura; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135; LTR; DEX, DN3)

DANTURA, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTURA, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

dantura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.

DANTURA vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

DANTURA vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)

A DANTURA ~ez tranz. tehn. (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură

Ortografice DOOM

danturare s. f., g.-d. art. danturării; pl. danturări

danturare s. f., g.-d. art. danturării; pl. danturări

danturare s. f., g.-d. art. danturării; pl. danturări

dantura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. danturez, 3 danturează; conj. prez. 1 sg. să danturez, 3 să dantureze

dantura (a ~) vb., ind. prez. 3 danturează

dantura vb., ind. prez. 1 sg. danturez, 3 sg. și pl. danturează

Intrare: danturare
danturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • danturare
  • danturarea
plural
  • danturări
  • danturările
genitiv-dativ singular
  • danturări
  • danturării
plural
  • danturări
  • danturărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dantura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantura
  • danturare
  • danturat
  • danturatu‑
  • danturând
  • danturându‑
 singular plural
  • danturează
  • danturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • danturez
 (să)
  • danturez
  • danturam
  • danturai
  • danturasem
a II-a (tu)
  • danturezi
 (să)
  • danturezi
  • danturai
  • danturași
  • danturaseși
a III-a (el, ea)
  • danturează
 (să)
  • dantureze
  • dantura
  • dantură
  • danturase
plural I (noi)
  • danturăm
 (să)
  • danturăm
  • danturam
  • danturarăm
  • danturaserăm
  • danturasem
a II-a (voi)
  • danturați
 (să)
  • danturați
  • danturați
  • danturarăți
  • danturaserăți
  • danturaseți
a III-a (ei, ele)
  • danturează
 (să)
  • dantureze
  • danturau
  • danturară
  • danturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

danturare, danturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Tăierea dinților unei roți cu o freză specială. DCR2
      • format_quote Am văzut adaptat la o morteză un dispozitiv automat pentru danturarea roților de la mesele de foraj. Sc. 16 VII 61 p. 1; v. și 12 XI 78 p. 3. DCR2
etimologie:
  • vezi dantura DEX '09 DEX '98 DN

dantura, danturezverb

  • 1. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • dantură DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.