DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÚRĂ ~i f. 1) Ornament arhitectural sau sculptural constând din crestături și zimți (ca dantela). 2) Totalitate a crestăturilor și zimților de pe marginea unei frunze. 3) Contur sinuos al unui obiect, asemănător cu o dantelă. /<fr. dentelure
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÚRĂ s.f. 1. Ornament compus din crestături, zimți etc. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. [< fr. dentelure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÚRĂ s. f. 1. ornament arhitectonic compus din zimți etc. 2. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. (< fr. dentelure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dantelúră s. f., g.-d. art. dantelúrii; pl. dantelúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dantelúră f., pl. ĭ (fr. dentelure). Arh. Ornament cu dințĭ, cu zimțĭ: dantelurile-s foarte uzitate în stilu gotic. Bot. Zimțiĭ de pe marginea frunzelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink