DANTELARE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÁRE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

danteláre s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. și pl. danteleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink