2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).

DANTELA, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.

DANTELA vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].

DANTELA vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)

A DANTELA ~ez tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler

DANTELĂ, dantele, s. f. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

dante sf [At: (a. 1777), FURNICĂ, I. C. 56 / V: (reg) dant, (înv) dantella, dintella, (nob) dantea, (reg) tante / Pl: ~le / E: fr dentelle] 1 Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatelă, cârligei, cipcă, horbotă, (înv) rețea, (reg) șpiț3. 2 (Rar; lpl; îf ~uri) Dantelărie (1).

DANTELĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.

DANTELĂ, dantele, s. f. Împletitură lucrată de mînă (cu croșeta, cu acul etc.) sau la mașină, din fire de in, de bumbac sau de mătase și avînd diferite modele; servește ca podoabă (la rochii, rufărie etc.); (Mold.) horbodă. Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186. [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180. ◊ Fig. Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. D. BOTEZ, F. S. 7. Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95. Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23.

DANTE s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].

DANTE s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)

DANTELĂ ~e f. 1) Împletitură sau țesătură subțire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături sau împletituri. /<fr. dentelle

dantelă f. țesătura ușoară cu urzeala foarte fină: dantelă de fir de mătase.

*dantélă f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde și ngr. dantella și tantela și rom. vulgar tantelă). Horbotă, țesătură fină, rară și dințată orĭ nu care se întrebuințează ca ornament în îmbrăcămintea femeilor. – Dial. și cipcă, șpiț și colțișorĭ.

*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dantela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 dantelea; conj. prez. 1 sg. să dantelez, 3 să danteleze

dantela (a ~) vb., ind. prez. 3 dantelea

dantela vb., ind. prez. 1 sg. dantelez, 3 sg. și pl. dantelea

dante s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele

dante s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele

dante s. f., g.-d. art. dantelei; pl. dantele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DANTE s. (reg.) bagatelă, cârligei (pl.), horbotă, spițură, (Transilv.) cipcă, șpiț, (prin Ban. și Transilv.) șlingherai, (înv.) rețea. (Rochie cu ~.)

DANTE s. (reg.) bagatelă, cîrligei (pl.), horbotă, spițură, (Transilv.) cipcă, șpiț, (prin Ban. și Transilv.) șlingherai, (înv.) rețea. (Rochie cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dantelă (dantele), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri.Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).

Intrare: dantela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dantela
  • dantelare
  • dantelat
  • dantelatu‑
  • dantelând
  • dantelându‑
singular plural
  • dantelea
  • dantelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dantelez
(să)
  • dantelez
  • dantelam
  • dantelai
  • dantelasem
a II-a (tu)
  • dantelezi
(să)
  • dantelezi
  • dantelai
  • dantelași
  • dantelaseși
a III-a (el, ea)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantela
  • dantelă
  • dantelase
plural I (noi)
  • dantelăm
(să)
  • dantelăm
  • dantelam
  • dantelarăm
  • dantelaserăm
  • dantelasem
a II-a (voi)
  • dantelați
(să)
  • dantelați
  • dantelați
  • dantelarăți
  • dantelaserăți
  • dantelaseți
a III-a (ei, ele)
  • dantelea
(să)
  • danteleze
  • dantelau
  • dantela
  • dantelaseră
Intrare: dantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dante
  • dantela
plural
  • dantele
  • dantelele
genitiv-dativ singular
  • dantele
  • dantelei
plural
  • dantele
  • dantelelor
vocativ singular
plural
damtelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dintella
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dentea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dantea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dantella
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dantela, dantelezverb

  • 1. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracuri jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100. DLRLC
etimologie:

dante, dantelesubstantiv feminin

  • 1. Țesătură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: horbotă diminutive: danteluță
    • format_quote Am văzut de aproape cum se aleg firele întîmplării... în timp ce lucram aci la dantelă. CAMIL PETRESCU, T. II 186. DLRLC
    • format_quote [Avea] alt capoțel, mai bogat în dantele și panglici. IBRĂILEANU, A. 180. DLRLC
    • format_quote figurat Sonde înălțînd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete În arabescuri și dantele, De-o mînă de artist tăiete. D. BOTEZ, F. S. 7. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele risipise norii spre Cotroceni și le stropise dantela cu sînge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95. DLRLC
    • format_quote figurat Sub bolți... păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic