DÁNIE, danii, s. f. (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. ◊ Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. ◊ Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva). – Din sl. danije.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÁNIE ~i f. 1) înv. Obiect dăruit unei biserici sau mănăstiri. 2) rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție. [Art. dania; Sil. -ni-e] /<sl. danije
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DÁNIE s. v. dar, donație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dánie (dánii), s. f. – 1. Donație. – 2. Pomană, ofrandă. Sl. danije „donație”, de la dati „a da” (Cihac, II, 90). – Der. dănos, adj. (generos, darnic), cf. sl. danŭ „donat” (Candrea); dănui, vb. (înv., a face donație).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dánie s. f. (sil. -ni-e), g.-d. art. dániei; pl. dánii, art. dániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dánie f. (vsl. daniĭe, d. dati, a da. V. dajdie). Donațiune, maĭ ales pioasă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink