DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

DANGÁ ~le f. Semn făcut cu fierul înroșit pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le putea recunoaște. /<turc. danga
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dangá (dangále), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dangá s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

díngă și dî́ngă (Trans. Ban.) prep. contrasă din de lîngă (de-îngă, dingă ca de in, din și dîn). V. pingă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink