damblagie sf [At: ALR 1, 1639/595 / V: davl~ / Pl: ~ii / E: damblagi] (Reg) Paralizie.

DAMBLAGIU, -IE, damblagii, s. m. și f. 1. (Pop.) Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu.

damblagiu, ~ie [At: ALECSANDRI, T. 948 / V: davl~ / Pl: ~ii / E: dambla + -giu] 1-2 smf, a (Pop) (Om) paralitic. 3 (Îvr) Care diminuează vigoarea fizică a organismului. 4 a (Îvr) Care moleșește. 5 smf (Fam; dep) Persoană care prezintă unele slăbiciuni de caracter sau manii. 6 smf (Fam; dep) Om beat. 7 a (Fam) Ahtiat după ceva.

davlagie sf vz damblagie

DAMBLAGIU, -IE, damblagii, s. m. și f. 1. Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu.

damblagíŭ, -gĭoáĭcă s. Rar. Azĭ. Paralitic. Fig. Iron. Prost: mă damblagiule!

damblagie (persoană) s. f., g.-d. art. damblagiei; pl. damblagii, art. damblagiile

damblagiu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. damblagie; pl. m. și f. damblagii, art. m. damblagiii (desp. -gi-ii), f. damblagiile (desp. -gi-i-)

!damblagiu (pop., fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. damblagie, pl. m. și f. damblagii

DAMBLAGIU adj., s. v. apoplectic, paralitic.

damblagiu adj., s. v. APOPLECTIC. PARALITIC.