DALMATICĂ, dalmatici, s. f. 1. Tunică romană albă cu margini de purpură. 2. Mantie de ceremonie purtată de regii Franței. 3. Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. – Din lat. dalmatica, fr. dalmatique.

dalmatică sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ice, (rar) ~ici / E: lat dalmatica] 1 Veșmânt liturgic catolic, cu mâneci scurte, purtat de diaconi. 2 Tunică romană albă, cu margini de purpură (purtată de împărați). 3 Manta specială de ceremonie purtată, în Evul Mediu, de regii Franței.

DALMATICĂ s.f. 1. Mantie albă, cu margini de purpură, purtată de împărații romani. 2. Mantie specială a regilor Franței. 3. Veșmînt liturgic catolic, cu mîneci scurte, purtat de diaconi. [Gen. -cii. / < lat. dalmatica (vestis), cf. fr. dalmatique].

DALMATICĂ s. f. 1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Franței. 3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi. 4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

*dalmátică f., pl. e și ĭ (lat. dalmatica, adică „din Dalmația”). Tunica albă a împăraților romanĭ. Veșmîntu alb fără mînicĭ al diaconilor, sub-diaconilor și episcopilor catolicĭ cînd oficiază.

dalmatic, ~ă a [At: PÂRVAN, G. 38 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat dalmaticus, -a, -um] 1-4 Dalmat (6-9). 5 Originar din Dalmația. 6 (Îs) Țărm ~ Care este format prin pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase.

DALMATIC, -Ă, dalmatici, -e, adj. Care ține de Dalmația, din Dalmația; dalmat¹. Coasta dalmatică.

DALMATIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique].

DALMATIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus)

DALMATIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de Dalmația; propriu Dalmației. Port ~. 2) (despre țărmuri) Care constă din fiorduri (ca urmare a pătrunderii apelor maritime în depresiunile montane în regiunile litoralului); format din fiorduri. /<fr. dalmatique

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici

dalmatică (haină) s. f., g.-d. art. dalmaticii; pl. dalmatici

dalmatic (referitor la Dalmația, la un tip de maluri) adj. m., pl. dalmatici; f. dalmatică, pl. dalmatice

dalmatic (referitor la Dalmația, la maluri de canale) adj. m., pl. dalmatici; f. dalmatică, pl. dalmatice

dalmatic adj. m., pl. dalmatici; f. sg. dalmatică, pl. dalmatice

DALMATIC adj. dalmat, dalmatin. (Țărmul ~.)

DALMATIC adj. dalmatin. (Țărmul ~.)